Premiera de gală a filmului documentar „DARUL ARIPILOR”a avut loc la Cinemax, în incinta Veranda Mall, în prezența unei companii selecte, printre care numeroase personalități ale vieții culturale, artistice, dar și ale mediului de afaceri din ţara noastră.

 „DARUL ARIPILOR”, filmul Corinei Voicu, este dedicat sculptorului Pavel Bucur și poveștii dramatice a „Înaripatei”,  cel mai înalt monument de artă nonfigurativă din România și din Europa.

Este un film dedicat „Zborului, idealul absolut al omenirii”, așa cum spunea marele artist care s-a stins din viață acum cinci ani cu imensul regret că „Înaripata” sa, care veghează de aproape patru decenii, de la înălțimea celor 48 de metri, pe malul Canalului Dunăre – Marea Neagră, a fost dată uitării… Ne-a părăsit cu dezamăgirea și neputința de a nu fi reușit să oprească o tragedie prin care trece de ani de zile valoroasa operă de artă. 

Evenimentul a fost susținut de FILDAS ART și CATENA, prin Programul CATENA pentru ARTĂ.

Documentarul de colecție „DARUL ARIPILOR” a fost prezentat în premieră, după ce a călătorit la festivaluri internaționale de filme documentare consacrate, unde a fost laureat și a cunoscut succesul.

În perioada decembrie 2020 – martie 2021, filmul, cu 5 selecții și nominalizări, a cucerit 3 distincții importante: Premiul Best Feature Documentary la Venice Film Awards, Monthly Competition (Italia), Premiul Best Feature Film la The Monthly Film Festival (TMFF, Marea Britanie) și Premiul Impact DOCS, la categoria Award of Merit Documentary (S.U.A.).

Alături de Sanda Bucur, soția regretatului artist și de fiicele lor, Ana și Tania Bucur, de protagoniștii filmului, artiști plastici (Vlad Ciobanu, Viorel Prater), scriitori, cronicari de film și critici de artă, de reprezentanți ai Institutului Național al Patrimoniului, au fost prezenți actorii Mircea Diaconu, Emilia Popescu, Cristina Deleanu și Eugen Cristea, dirijorul Răsvan Cernat, Aurelian Temișan și Monica Davidescu, Adrian Enache și fiica sa, Diana, Nico, Ozana Barabancea, Marina Almășan, Alexandra Cepraga, Ingrid Vlasov, alături de Noelle şi Marian Nedelcu, Alex Naghi  ș.a.

Au luat cuvântul Anca Vlad, președinte FILDAS Art șial Grupului Fildas-Catena, producător executiv al filmului, prof. univ. dr. Manuela Cernat, istoric și cronicar de film, prozator, eseist și scenarist, reprezentantă marcantă a lumii academice și a societății civile din România, scriitorul și poetul Dan Mircea Cipariu și autoarea filmului, Corina Voicu.

Anca Vlad, președintele FILDAS ART și al Grupului Fildas-Catena, producător executiv al filmului „DARUL ARIPILOR”: „Așteptam momentul lansării acestui film de ceva timp și iată că acesta a sosit! Din dragoste pentru artă, am pornit acest proiect cinematografic! Era nevoie de un astfel de documentar! Atunci când am aflat că artistul Pavel Bucur s-a stins, a urmat o perioadă foarte dificilă pentru mine. Eram o mare admiratoare a operei lui, a personalității sale și a formelor pe care le-a creat și am simțit că s-a stins prea devreme, fără a mai apuca să ducă la capăt proiectele pe care le avea… Marea lui durere, de care amintea mereu și mereu, era despre «Ce se întâmplă la Straja?» și «De ce se degradează monumentul?», «De ce s-au furat basoreliefurile?», «De ce nu își dă lumea seama de valoarea pe care o are?»…

În chip de mulțumire pentru tot ceea ce a creat Pavel Bucur pentru România, ne-am gândit să facem acest film. Talentul și tenacitatea Corinei Voicu sunt extraordinare, așa că am pornit la acest drum acum mai bine de trei ani. Veți vedea în film cum poveștile se înlănțuie și veți călători pe urmele artistului, ale lucrărilor și amintirilor pe care le-a lăsat în atâtea locuri, prin Italia, la Concordia Sagittaria și Caorle, la Veneția și Portogruaro, apoi la București, Bistrița-Năsăud, Constanța și Mogoșoaia. DARUL ARIPILOR a generat multe alte povești și, din poveste în poveste, mergând pe firul lor și înlănțuindu-le, a fost creat un film de excepție.”

Prof. univ. dr. Manuela Cernat, profesor asociat și conducător de doctorat la UNATC București, cercetător ştiințific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române: „Este o emoție copleșitoare pe care o încerc, pentru că mă aflu după atâta vreme într-o sală de cinema aproape plină, la premiera unui film dedicat unuia dintre marii artiști ai țării, cu care am fost prietenă în anii studenției, pe care l-am admirat și l-am respectat. Acest film este un omagiu adus creativității unui artist care a făcut parte dintr-o generație de uriași, la propriu și la figurat: sculptorii Pavel Bucur și Florin Codre au avut șansa să fie lansați într-un moment de deschidere culturală care le-a permis să își întindă aripile într-un zbor nelimitat al artei lor.

Am descoperit în filmul Corinei Voicu un omagiu plin de poezie, sensibilitate și căldură sufletească, unul trist însă, pe muchie de cuțit, pentru că ne vorbește despre un mare artist și despre neputința genetică a românilor de a-și apăra și conserva valorile și creațiile, de a-și apăra și păstra monumentele, bisericile, conacele, cetățile, mănăstirile sau casele memoriale, care se distrug sub ochii noștri într-o indiferență totală.

DARUL ARIPILOR este un proiect minunat, născut din colaborarea unor femei extraordinare. Pot să afirm că femeile sunt cele care au salvat România. După 1990, femeile, în proporție de 70%, au intrat în business, au fost mai rapide și mai adaptate vremurilor în schimbare. Producătorul executiv este o antreprenoare de succes, o business woman veritabilă, una dintre foarte puținele persoane din România care au reușit să îți construiască o afacere extraordinară și care s-a gândit, după modelul american, că este datoare să întoarcă faptele bune comunității din care face parte. Este o calitate rară pentru care o felicit și îi mulțumesc!

Ei bine, Corina Voicu ne invită prin filmul său să mergem la Straja, să facem un lanț uman și să le amintim autorităților că avem unul dintre cele mai impozante monumente din Europa și din lume, dar care stă să cadă din nepăsare, neputință și indiferență. Filmul DARUL ARIPILOR are atât de multe calități, încât cred că i-ar fi plăcut unei mari românce, uitată astăzi: Elena Văcărescu a fost una dintre marile intelectuale ale țării, care a apărat și susținut cinematograful. De la tribuna Societății Națiunilor (actualul ONU), unde a fost delegat permanent, ea prezida Secțiunea Culturală, susținând cinematografia ca artă și, mai ales, filmul documentar. Din inițiativa ei, s-a născut la Roma, în 1925, un Institut de Cercetare al Cinematografului, iar în 1936, la Paris, a fost creat celebrul CIDALC – Comitetul Internațional de Difuzare al Artelor și Literaturii prin Cinematograf. Primul laureat al Premiului CIDALC, instituit de Elena Văcărescu și Nicolas Pillat, a fost Ion Cantacuzino, pentru un documentar dedicat Dunării. Iată fire din istoria filmului care ne trimit în trecut, dar ne leagă și astăzi, când filmul documentar, pe plan mondial, tinde să fie mai gustat decât filmul de ficțiune, pentru că ne aduce universuri noi, reale, și ne vorbește despre oameni minunați care nu trebuie uitați.

Mă reîntorc acum la filmul dedicat lui Pavel Bucur, pe care îl descoperim prin imaginile Corinei Voicu, un film produs de doamna Anca Vlad, o creație care s-a răspândit pe mai  multe meridiane… Un mare merit al filmului este că face și puțină istorie: ne întoarce la filele anilor ’80, nu cu mânie și cu săgeți, ci privind obiectiv o realitate care ni se pare azi incredibilă. UTC finanța o gigantică lucrare nonfigurativă, într-un timp în care totul se crispa, se îngheța în România, iar cenzura devenea o piedică de netrecut pentru artiști: s-a înălțat în mod miraculos la Straja, pe malul Canalului Dunăre – Marea Neagră, o operă pe care artistul a gândit-o ca un omagiu adus sutelor de mii de oameni care au lucrat și s-au jertfit acolo. Era gândul său adânc, nemărturisit pe atunci, era omagiul adus unei jertfe inutile și protestul său față de un timp în care simplul cuvânt «canal» dădea fiori românilor. Filmul transformă o idee într-un timp normal, actual, în care silueta magnifică a statuii care străjuiește canalul ce leagă România de lume, trebuie să fie salvată! Acest film este ca un strigăt de ajutor, ca o chemare lansată societății civile și autorităților, pentru a-l salva, ca un omagiu postum în imagini care va dăinui, asemeni monumentului de la Straja. Este greu să vorbești despre un artist pe care timpul nu l-a apreciat cum se cuvine și felicit autoarea pentru sensibilitatea cu care s-a apropiat de personajul său și pentru iubirea pe care transpus-o în imagini!”

Corina Voicu, regizor, scenarist, producător al filmului „DARUL ARIPILOR”: „Vă mulțumesc pentru că fiecare dintre dumneavoastră, cei prezenți la premiera de gală a acestui film documentar, într-un anumit moment al vieții mele, ați pus câte o cărămidă la devenirea mea. Mă bucur că au răspuns la desăvârșirea acestei construcții, cu gentilețe, cu aplecare, promptitudine și entuziasm, cu dorința de a participa la acest film, personalități de valoare imensă ale culturii române și europene.

Mulțumesc familiei celor trei artiste minunate, Sanda Bucur, surorile Ana și Tania Bucur care, poate că nu vor regăsi în film tot ceea ce a reprezentat pentru ele tatăl, soțul, prietenul, omul, artistul Pavel Bucur… Nu aveam cum să aduc, în numai 60 de minute, un univers atât de bogat. Dar, veți descoperi ceea ce am păstrat în sufletul meu din cele aflate de la voi, pe parcursul a trei ani de zile, și câte ceva din povestea acestei capodopere care este monumentul Înaripatei.

Este foarte greu să găsești la ora actuală, în România, un producător de film de artă, iar eu îi mulțumesc doamnei Anca Vlad. Pentru domnia sa, nu există «Nu se poate!». Totul se poate! Are o tenacitate copleșitoare și, mai presus de toate, are o pasiune, o dragoste pentru artă, care nu este comună oricui, iar o astfel de iubire este o povară greu de dus. Încrederea sa te obligă, te responsabilizează și îți dă aripi!…”

Dan Mircea Cipariu, doctor în filologie, poet, scriitor și editorialist de mare succes, director fondator al AgențieideCarte.ro: „Grecii foloseau silueta feminină în materie se sculpturalitate, atunci când voiau să reprezinte în imaginar și ca o imagine poetică, ideea de înălțare și de victorie. Așa făcea și Pavel Bucur. Să nu uităm că în 1976, el dezvelea la Bistrița-Năsăud o statuie reprezentând-o pe Veronica Micle, iar ideea de reprezentare a zborului își are pornirea dintr-o imagine poetică ce devine una multiplicatoare în lucrările artistului. În cazul Monumentului Tineretului, Îngerului Înaripat sau Înaripatei, avem reprezentarea feminității, iar acest film este o întreprindere a feminității și datorită acestor doamne, iar ceea ce se întâmplă în această seară poate să ne ducă spre o poveste cu final fericit. S-au făcut diligențe ca Înaripata lui Pavel Bucur să fie inclusă în lista Monumentelor Istorice de Patrimoniu ale Culturii Naționale, dar meandrele concretului sunt încă atât de ireale, încât ar putea depăși chiar și imaginația unui tehnocrat. Sunt convins că acest film vă va produce certe delicii de receptare și că, după vizionare, ne-am putea regăsi într-o lume care gândește în… versuri și mai scrie în… poezii.”

FILDAS ART și CATENA, prin Programul CATENA pentru ARTĂ, sunt producători executivi, iar producători asociați ai filmului sunt MONDOVISION MEDIA, Tonica Group, Senso TV, Senso Arte, Galeria Senso,  This is INSOMNIA.