Anii ’80 au fost marcaţi de frig şi foame – şi le-am îndurat cu stoicism pe amândouă. Când terminam programul de lucru, magazinele erau deja goale. Dimineaţa nu aş fi avut când să stau la coadă, aşa că ţineam post fără voie. Despre situaţia politică a vremii s-a vorbit mult. Noi, tinerii, eram imunizaţi – nu mai citeam ziare, nu ne uitam la televizor, încercam să ne creăm o realitate paralelă, ca o bulă de normalitate într-o lume absurdă. Discutam despre cărţile pe care le citeam, despre filmele bune de la Cinematecă. Tot în acei ani am cunoscut-o pe marea noastră pictoriţă Margareta Sterian. Am început prin a-i traduce proza în engleză şi am devenit treptat un colecţionar pasionat al lucrărilor ei. Am rămas mulţi ani în rate la Margareta.“

„La 22 de ani terminasem studiile şi îmi doream mult un apartament al meu. Aşa încât aveam trei joburi: cel oficial, de economist, dar făceam şi traduceri şi ofeream meditaţii la limba engleză. Alergam de la 7 dimineaţa la 9 seara, dar nu simţeam oboseala. Petrecerile se organizau sâmbăta seara pe atunci – pentru că săptămâna de lucru avea şase zile -, dar erau cel mai important eveniment al săptămânii. Câte un fost coleg de facultate dădea un „ceai, iar eu eram specialista în cocktailuri. Îmi amintesc că la radio – pe programul 3 al postului naţional – se transmitea în fiecare vineri la ora 9 topul internaţional de muzică pop. Îl înregistram cu religiozitate pe casetă şi îl ascultam zilnic, până vinerea următoare. Pasiunea pentru cinema se mai potolea cu câte un „James Bond“ din seria cu Roger Moore, dar apăruse deja pe ecrane Meryl Streep cu „Kramer vs. Kramer“ sau „Sophie’s Choice“ .

„Perioada de mari schimbări şi nesiguranţă pe care o trăim acum solicită la maximum atenţia şi spiritul inovativ. Urmărind pieţele internaţionale, dar şi evoluţia României, observ că, la nivel de PIB, avem o scădere mai mică decât a altor state europene. Companiile româneşti s-au adaptat repede la noile nevoi – cu excepţia sectoarelor economice aflate peste tot în suferinţă. Cred că această criză este o oportunitate pentru tinerii specialişti români să propună modele noi de derulare a afacerilor, tehnologii şi softuri, cu care să sărim nişte etape şi să ajungem mai repede acolo unde ne este locul în Europa şi în lume.“

Articol publicat în Ziarul Financiar