Anca Vlad sta foarte bine la capitolul notorietate, are o cariera de nota 10 si o situatie financiara de invidiat. Este unul dintre cei mai de succes antreprenori si mintea din spatele afacerii Fildas.
Piata produselor de lux nu era bine definita in urma cu cativa ani, majoritatea importatorilor de mobilier high class raspundeau unor cereri punctuale. Acum segmentul de consumatori s-a conturat si prezenta in continuare pe piata din Romania a firmelor de top dovedeste ca inca exista potential financiar pentru ofertele exclusiviste.
Am discutat despre imobiliare, amenajari si kitch cu Anca Vlad, fondatoarea grupului de distributie farmaceutice Fildas, un ne-specialist care are atuurile experientei jucatorului din business, moderatia, echilibrul unei femei si aplecarea spre frumos a pasionatului de arta.
Avem o criza financiara si economica de proportii, autoritati ingrijorate, sindicate furioase si nici un faliment de rasunet. Nici chiar in imobiliare, cea mai fierbinte zona a economiei.Imi scapa ceva?
Ma bucur ca nu s-a intamplat asta. Probabil ca oamenii au tinut cu dintii de afaceri, au stiut sa rationalizeze costurile si au fost sustinuti de parteneri, de finantatori, de angajati. Ramane de vazut cum vor evolua lucrurile in perioada urmatoare.
Pe langa ajustarea brusca a veniturilor, criza ne-a obligat sa fim mai moderati si in ceea ce priveste standardele auto-impuse? Adica, am renuntat la visul vilei din Pipera, al amenajarilor de lux, al apartamentelor noi de mii de euro/mp? Redevenim moderati si rationali adica?
Cu siguranta, si asta la nivel global nu numai in Romania. Am fost treziti brusc la realitate de criza pentru ca noi eram risipitorii ultimului val comunist.
Dorinta de a epata prin posesiunile afisate a dus la multe forme agresive de kitch, fie architectural, prin dimensiuni exagerate si rupere de contextul zonei, fie – in ceea ce priveste amenajarile interioare – prin tot felul de accesorii stridente, tipatoare, etc. Aveti exemple?
Am vazut chiar in Maramures, chiar mai dureros ca in Bucuresti, unde te astepti la asa ceva. Portile acelea mari de lemn, traditionale, inlocuite de pilda cu variante de inox. Sau in locul bisericilor micute, din lemn, monstri de beton (am vazut asa ceva chiar langa Cimitirul Vesel din Sapanta). Ar trebui o educare timpurie a gusturilor, pentru ca oamenii vad proprietati si lucruri inestetice mai peste tot, chiar in revistele de imobiliare, si tentatia de a copia este mare. Iar de Bucuresti.
„Eu urasc sa ma plimb de pilda prin Baneasa, Pipera, etc. Cand mi-am construit casa, prin ‘93, in Mogosoaia, am ales stilul la moda in ultimii ani ai perioadei interbelice, mai cubist, linii simple. Speram sa pot impune chiar un stil al zonei, sa fiu un punct de reper. Eram naiva, privind in urma cum a evoluat ulterior zona.“
Ce spuneti de arhitectura „corporate“?
Nu pot afirma ca tot ce s-a construit e urat; mie chiar imi plac unele dintre cladirile de birouri din piata Victoriei. Conteaza insa si vecinatatile pentru ca din alaturare nepotrivita poate rezulta kitsch-ul. Era mai bine poate ca toata arhitectura de business sa fie in afara orasului, cum e la Paris, centrul istoric sa nu coabiteze cu nimic nou.
Aveti o filozofie privind amenajarea biroului? Va transferati o parte din confortul vizual al locuintei la serviciu?
Sunt o mare iubitoare de arta si caut permanent spatii de expunere chiar si la birou. Imi plac lucrurile aerisite, spatiile largi. Vreau culori calde, atat pentru mobilier cat si pentru peretii. Peretii au rolul de support pentru culoare. La mine culoarea dominanta e de pilda turqoise.
