Din nordul țării, de la Beiuș, mi-a venit o poveste frumoasă, despre grijă și suflet, despre omenie și empatie – esența care trebuie să definească întreprinderea pe care am creat-o.

Vă mulțumesc mult, dragele mele colege și dragii mei colegi.

Am primit și versuri de la pacienți și alte scrisori frumoase. Am ales-o pe aceasta – pentru că exprimă foarte bine, cu căldură, relația pe care ne-o dorim cu oamenii din comunitățile pe care le servim. Știu ce an greu a fost și vă felicit din tot sufletul că ați rămas alături de pacienți și de toți cei care au nevoie de sfatul vostru.

„Am intrat liniștit în farmacie, pacienții fiind serviți în cele patru locații. Imediat am fost reperat de fosta mea elevă, Valentina Andru, farmacist-biolog în această unitate. M-am apropiat de locul unde servea ea, s-a uitat speriată la mine, apoi mi-a spus că sunt foarte palid, a ieșit afară și mi-a adus un scaun să stau jos și să-mi revin. Afară era o atmosferă apăsătoare cu un cer întunecat. Apoi, cu o colegă, mi-a luat tensiunea, mi-a adus un pahar cu apă, iar după câtva timp, mi-am mai revenit puțin. Între timp, Valentina a mai venit la mine, m-a mângâiat pe față și m-a întrebat cu drag: <<Domn’ profesor, vă simțiți mai bine?>>, după care mi-a calculat cele două rețete și m-a întrebat dacă mai am nevoie de ceva.

Am stat pe scaun în jur de 40 de minute, timp în care am putut urmări modul în care au fost serviți pacienții care veneau cu zeci de rețete. Am fost plăcut impresionat de rapiditatea și promptitudinea personalului, de răbdarea și modul de a vorbi cu cei care intrau în farmacie, mai ales cu oamenii bătrâni, cărora le ofereau o vorbă bună, liniștită, pe înțelesul lor, o serie de explicații privind modul cum trebuie să ia medicamentele. Totul se desfășura frumos, fără nervi, cu un calm dezarmant. Toată farmacia strălucea de curățenie, toți farmaciștii aveau aceeași costumație frumoasă, apretată, de culoare albă, cu ecusoane la piept. Îți era mai mare dragul să te uiți la ei. De fapt, toți beiușenii îi laudă.

În urmă cu câtva timp, pentru boala mea îmi trebuiau niște tablete. A doua zi mi s-a dat telefon acasă să merg după ele, deoarece au sosit de la Oradea. În final, mi-am luat punga de medicamente și am dat să ies, dar scumpa de Valentina a fugit după mine afară în stradă, eu fiind cu bicicleta, și mi-a propus să mă ducă personal cu mașina ei până acasă la mine. Cu lacrimi în ochi, i-am mulțumit și i-am spus că nu e cazul, deoarece sunt mai bine. Pe drum spre casă, în suflet aveam o mare mulțumire pentru faptul că o fostă elevă vulcanistă, căreia i-am predat doar patru ani de zile, mă iubește și mă prețuiește așa de mult.

Aș dori, cu această ocazie, să-i aduc mii de mulțumiri și șefului de unitate de la Catena beiușeană, tânărului farmacist Cristian Popa, care, într-adevăr, a știut să-și formeze un personal de excepție care face cinste județului și depresiunii Beiușului. Sărbători fericite şi un An Nou fericit, Vali dragă, la fel și șefului tău și colegilor tăi deosebiți!”

Prof. Viorel Codreanu

Ziarul Crișana, 14.12.2015